duminică, 29 martie 2009

in bucuresti




Mda...ce pot sa zic din cand in cand ajung si faimoasa metropola romaneasca numita Bucuresti si de fiecare data imi demonstrez ca parerea mea legata de acest oras nu o sa se schimbe niciodata. In continuare cred ca daca as ajunge vreodata sa trebuiasca sa traiesc acolo, in cel mult 3 ani as innebuni. cel mai trist oras, murdar si agitat nu in sensul constructiv.

Nu pot sa neg ca exista multe locuri care imi plac in Bucuresti dar de care nu o sa imi fie dor niciodata.

Pe Lipscani est
e unul dintre putinele locuri unde mi'ar placea sa revin, dar avand in vedere ca traim in Romania, ca sa o spun frumos, nu este asa cum ar putea sa fie. ma plimbam pe acolo intr'o sambata dimineata absolut superba si ma simteam ca in evul mediu al micului Paris si in nici un caz in sensul bun. Peisajul m'a dus cu gandul la o scena marcanta descrisa de Patrick Suskind in "Parfumul" chiar la inceput, din fericire nu am vazut sobolanii morti si nu erau tarabe cu peste. Printre cladiri vechi, magazine de antichitati, cafenele, am vazut o imagine destul de interesanta, in mijlocul uneia dintre strazi era o masa cu fructe si printre fructe multe grenade, gloante, pistoale, hmmm... ce pot sa zic in Bucuresti gasesti de toate peste tot.


Dupa ce am fost introdusa in atmosfera centrului bucurestiului care cuprinde oameni si lucruri din cele mai diverse, sora mea a tinut sa imi faca surpriza de a'mi arata o fata a lumii care stiam ca exista, dar in apropierea careia nu am fost niciodata. Un "Sex and the city" bucurestean. Am vazut tipele alea extraodinar de bune, imbracate Prada, in lumina reflectoarelor,alaturi de prietenul lor gay, in mediul lor natural, la un targ vintage intr'un club de noapte in mijlocul zilei. Dupa jumatate de ora de plimbat printre haine nu mai puteam respira, si nu din motive medicale ci pt ca aerul la inaltimea mea era irespirabil din cauza atator fitze adunate intr'un spatiu restrans.

pe seara am reusit sa scap de fitze, si am ajuns la un concert, din nou ecologic, se pare ca in Bucuresti ma urmaresc oamenii verzi. De data asta fost degeaba concertul, fara nici un sens, cica a fost ora pamantului si cica ar fi trebuit sa se stinga luminile, well eu n'am vazut nimic stins :|. Am hotarat sa raman cu amintirea ultimului concert ecologic din capitala cu ocazia caruia am vazut si Ateneul seara tarziu

si cand au cantat oameni care sa conteze Phoenix , Zdob si Zdub si Timpuri noi si altii. That was nice.


In concluzie, mergeti in Bucuresti, vizitati ce merita vizitat dar nu ramaneti acolo!!!